Bete trekking

     Mai ţineţi minte când eram mici şi mergeam prin pădure căutând pe jos un băţ pe care să-l folosim pe post de toiag, ca să ne ajute la urcare şi să ne sprijinim în el? Ei, acum am mai evoluat şi am descoperit utilitatea beţelor de trekking. Acestea sunt varianta modernă a băţului din pădure, şi ne ajută din multe puncte de vedere, dar să vedem mai întâi ce sunt ele mai exact.

     Ca să dau un răspuns succinct, beţele de trekking reprezintă o componentă foarte importantă a echipamentului fiecărui om care merge pe munte. Acestea asigură stabilitatea pe teren accidentat, preiau din greutatea corpului şi ajută la menţinerea ritmului de mers.

     Beţele de trekking sunt de mai multe feluri dar, cele mai comune sunt:

  • beţe telescopice clasice, fără sistem antişoc
  • beţe telescopice cu sistem antişoc

Principalele avantaje ale beţelor de trekking:

  • la urcare beţele transmit braţelor o parte din greutatea pe care o suportă în mod normal doar picioarele,
  • la coborâre ajută foarte mult la protejarea genunchilor,
  • oferă o stabilitate mai mare şi ajută la echilibru,
  • sunt foarte utile la traversări mai delicate, de tipul traversărilor din piatră în piatră a râurilor.

Cum se folosesc beţele de trekking?

     În primul rând pentru munte e bine să folosim beţe speciale, nu cele de schi, dintr-o singură bucată. Cele speciale pentru munte sunt telescopice, adică sunt formate 2 sau 3 segmente, astfel le poţi regla înălţimea lor în funcţie de înălţimea ta şi le poţi prinde de rucsac.

     Recomandăm cu tărie să luaţi cu 3 segmente, şi nu cu 2, pentru că cele cu 2 segmente chiar dacă se strâng, tot sunt destul de lungi şi incomodează când sunt prinse pe rucsac.

     Prima dată le reglezi înălţimea. E destul de simplu, nu are rost să explicăm deşurubarea şi înşurubarea. Ideea e simplă: la urcare trebuie să fie mai scurte, la coborâre mai lungi. Întotdeauna cotul şi încheietura trebuie să formeze o linie orizontală, iar iarna e bine chiar încheietura să fie mai jos decât cotul ca să nu-ţi îngheţe mâinile.

     Pe urmă bagi mâna prin curea, ţi-o reglezi pe mărimea încheieturii tale şi apuci mânerul băţului peste curea.

     Atunci când urci nu trebuie să ţii neapărat mânerul strâns cu degetele, dar e important să îţi sprijini încheietura în curea. Chiar de la început, încearcă să-ţi impui un ritm de mers. De exemplu atunci când ai piciorul drept în faţă, ai băţul drept în spate, şi tot aşa, dar sunt mai multe stiluri de mers. Oricum ar fi, nu le târâi pe lângă tine, că le cari degeaba.

     Când mergem pe o potecă îngustă, cu versant în stânga şi prăpastie în dreapta, băţul dinspre versant trebuie să fie mai scurt iar cel dinspre prăpastie, mai lung (ajută la păstrarea echilibrului).

     La coborâre nu trebuie să ai mâna în bucla curelei, te faci că nu există cureaua. Astfel, dacă se întâmplă cumva să cazi, eviţi riscul să ţi se blocheze mâna în curea şi să ţi-o rupi. La coborâri se merge întotdeauna cu beţele în faţa picioarelor, nu în laterale, cum se merge la urcare.

     Îţi dai seama că le foloseşti corect dacă la finalul zilei simţi o uşoară oboseală şi în mâini, nu numai în picioare.

Ce anume ne interesează la beţele de trekking?

  • Greutatea şi materialul - trebuie să fie cât mai uşoare. Din punctul acesta de vedere există beţe de aluminiu (mai grele - 230-300 g/bucata - dar mai rezistente) şi din carbon (mai uşoare – 170-230 g/bucată, dar mai casante).
  • Numărul de segmente: cum ziceam şi mai sus, cel mai bine e să fie 3.
  • Cureaua – e bine să fie cât mai lată şi dintr-un material moale ca să nu jeneze atunci când o apuci.
  • Sistem anti-şoc – destul de important, pentru că la coborâri preiau şocul pe care îl resimt braţele. Dacă alegi beţe cu aşa ceva, asigură-te că sistemul poate fi oprit, pentru că le urcare nu numai că nu te ajută, ci te şi încurcă.
  • Rozete - să aibă 2 tipuri de rozete: unele în formă de fulg de nea, pentru iarnă şi altele mai mici şi pline, pentru vară.

Cum le întreţinem?

     Ca să te ţină cât mai mult, când vii de pe munte, desfă-le, curăţă-le cu o cârpă umedă pe toată lungimea şi eventual foloseşte o perie de plastic pentru a îndepărta murdăria întărită şi lasă-le să se usuce. Abia apoi poţi să le strângi la loc.

De unde cumperi beţele de trekking?

     Apelează cu încredere la magazinele cu echipamente pentru munte, dar acolo găseşti nişte preţuri un pic mai mari decât la Decathlon, desigur, uneori şi pentru că sunt de calitate mai bună. Preţurile încep de la 60 de lei pe bucată. Atenţie că în general preţurile sunt afişate pentru bucată, dar uneori sunt şi pentru pereche.

Recomandări:

     Nu uita să schimbi rozetele în funcţie de anotimp. Hai, vara cu alea de iarnă mai e cum mai e, dar iarna cu cele de vară te vei împotmoli în zăpadă.

     De când pleci de acasă şi până când începi să mergi pe munte ţine-le prinse de rucsac. Dacă le ţii libere, mai devreme sau mai târziu le vei uita prin vreun tren sau cine ştie pe unde.

     Chiar dacă ţi-e lene când ajungi la porţiuni mai dificile (de exemplu mici căţărări) în care ai nevoie de ambele mâini, strânge-le şi prinde-le de rucsac neapărat! Altfel îţi pui viaţa în pericol având o mână ocupată cu beţele.

Copyright © 2013 Asociatia Turistica Daos. Design InfoTech