Trasee si marcaje

     Scopul semnelor montane este preîntâmpinarea rătăcirii turiştilor şi scăderea posibilităţii de accidentare a acestora. În general, marcajele de pe munte indică excursioniştilor: locul unde se află, direcţia de mers, altitudinea, timpul de mers până la următorul reper şi gradul de dificultate. Prin analiza acestor recomandări se poate deduce şi gradul de dificultate a traseului, respectiv nivelul de echipare pentru acel traseu.

Unde sunt poziţionate indicatoarele?

     Aceste semne pot fi întâlnite pe: copaci, stânci, pietre, tăbliţe speciale şi de obicei îndrumă iubitorii de munte spre un loc de campare sau adăpost (refugiu, cabană, localitate). Marcajele montane sunt amplasate la începutul traseului, când se schimbă direcţia sau când se intersectează două sau mai multe trasee, pe vârfurile cele mai importante şi în zonele de interes turistic (lacuri, cascade, poieni).

Pentru marcarea traseelor turistice montane se utilizează următoarele semne:

Banda verticala banda albastra banda galbena banda rosie

     folosit pentru marcarea traseelor principale, numite şi magistrale. Semnifică faptul că potecile străbat masivele muntoase sau că este un traseu pe o creastă.

Crucea cu braţe egale crucea albastra cruce galbena cruce rosie

     pentru marcarea traseelor de legătură. Arată de regulă conexiunea între traseele de legătură cu marcajul principal de creastă.

Punctul şi triunghiul punct albastru punct galben punct rosu triunghi albastru triunghi galben triunghi rosu

     pentru marcarea traseelor secundare sau pentru traseele dus-întors. Sunt folosite in general pentru a desemna potecile care vin de pe văi şi desprinderi de creste.

Pătrat roşu şi albastru patrat albastru patrat rosu

     rezervaţii naturale

Culorile pentru semnele de marcaj sunt: roşu, galben şi albastru, obligatoriu pe fond alb!

Pericol de avalanşă avalansa

     indică zonele în care se formează avalanşe.

"C" într-un pătrat marcaj ciclism

     traseu destinat bicicliştilor.

Marcaje neoficiale "momâi" momaie

     un grup de pietre în formă de piramidă. Înălţimea poate varia de la câţiva centimetri la peste un metru.

 

Ce tipuri de indicatoare pot întâlni pe un traseu?

- Indicatoare de documentare: conţin informaţia despre traseele montane marcate şi principalele puncte de interes turistic din perimetrul respectiv;

- Table toponimice: semnalizează vârfuri, lacuri, monumente, râuri sau alte obiective culturale şi de interes turistic;

- Indicatoare de direcţie: sunt simple şi duble şi indică sensul de mers;

- Indicatoare de traseu: cu dimensiuni variabile şi sunt amplasate pe tot parcursul traseului.

indicator2 indicator3 

indicator marcaj-stanca

* Pentru asigurarea uniformităţii şi respectării inscripţionării internaţionale semnele de marcaj vor îndeplini următoarele condiţii de detaliu tehnic:

  • se vor încadra într-un patrulater imaginar cu laturile de 16-20 cm;
  • benzile de culoare vor avea o lăţime de 6 cm, iar cele de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
  • triunghiul cu miezul de culoare va avea laturile de 10 cm, iar banda de culoare albă, de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
  • punctul de culoare va avea diametrul de 10 cm, iar banda de culoare albă, o lăţime de 3 cm (3 + 10 + 3 = 16 cm);
  • crucea de culoare va avea cele două benzi perpendiculare de 3 cm, iar banda de culoare albă, de 5 cm (5 + 6 + 5 = 16 cm);
  • semnele de marcaj se vor aplica în ambele sensuri de circulaţie, la distanţe astfel apreciate încât să fie uşor vizibile de la un semn la altul, perpendiculare pe direcţia de mers şi la înălţimea de 1,5-2 m fata de sol;
  • în golurile alpine şi în poienile foarte mari semnele de marcaj se vor face pe stâlpi confecţionaţi din ţevi metalice; stâlpii vor fi vopsiţi mai întâi cu grund de protecţie, apoi cu vopsea de culoare albă şi neagră, în dungi alternative de 30 cm lăţime, vor fi prevăzute la partea inferioară cu gheare pentru fixarea în fundaţii de ciment şi apoi, în pământ şi la partea superioară, cu o paletă pentru semnele de marcaj;
  • pentru protecţia arborilor semnele de marcaj se vor aplica direct pe copaci, prin vopsire, fiind interzisă fixarea în cuie a altor indicatoare;
  • în zonele stâncoase, greu accesibile, semnele de marcaj se vor aplică pe palete metalice scurte sau pe lespezi plate din piatră, implantate în grămezi de pietre, cimentate, cu o înălţime de 0,4-0,6 m;
  • în zonele în care traseul turistic montan este bine trasat şi nu are ramificaţii nu se va face exces de semne, dar se vor marca în mod deosebit intrările în pădure (din drumuri, poieni, goluri alpine, vai) prin unul sau mai multe semne uşor vizibile;
  • pe un traseu comun, marcat cu semne diferite, vor fi aplicate toate semnele, în grup, unul sub altul, şi nu alternativ, la distanţe mari unul de altul; în zonele stâncoase semnele de marcaj se vor grupa orizontal;
  • în punctele de inflexiune a direcţiei de mers a potecii se vor aplica săgeţi bicolore (culoarea albă + culoarea marcajului), care vor indica unghiul direcţional; săgeata va avea o lungime de 40-50 cm, o lăţime totală de 8-10 cm şi unghiul direcţional de 15 grade, 30 grade, 45 grade, 60 grade, 75 grade, 90 grade, 105 grade şi de 120 grade;
  • în zone deosebit de circulate şi expuse fenomenului de ceaţă marcajul care va indica apropierea refugiului alpin sau a cabanei va fi dublat de un sistem de atenţionare acustic său vizual, acţionat electric sau mecanic; în cazul cabanelor funcţionarea acestui sistem va fi în responsabilitatea cabanierului;
  • la executarea tuturor marcajelor se vor folosi vopsele reflectorizante şi rezistenţe la ger, căldura, soare, umezeală şi agenţii poluanţi corosivi;
  • se va evita marcarea drumurilor publice şi a drumurilor forestiere altfel decât prin tăbliţe indicatoare, la capetele acestora; în cazul în care un traseu turistic montan se interferează cu un drum public, traseul va fi marcat astfel încât să fie bine relevate intrările şi ieşirile din drumul public.

* surse: Ion Martei “ABC turistic montan” / HG 77/2003 modificat

Copyright © 2013 Asociatia Turistica Daos. Design InfoTech